vineri, 6 martie 2009

Te-ai intrebat vreodata de ce....

... parintii, dupa ce isi aduc plozii pe lume si acestia ajung la o varsta considerabila, intra, inconstient, intr-un soi de secta promovata prin limbaj comun? (cam cat de lunga e intrebarea asta:))
Sunt acele vorbe de lemn care ne-au fost servite tuturor cu scopul, vezi Doamne, de a ne educa si a ne inzestra cu "armele" necesare pentru a izbuti in lumea asta cruda si plina de oameni rai... rai, rai, rai!

Totul incepe in momentul in care te poti hrani singur. Ti se zice: "Mananca tot din farfurie, ca ce ramane pe fund e cel mai bun". Sa mori tu, de ce nu mi-ai dat resturi din start, sa terminam cu circul asta ieftin prin care tu incerci sa ma ingrasi si eu incerc sa fug la joaca si sa ma scufund in noroi sa ai ce spala.

Mai apoi, ajungi la scoala si esti atentionat cu pisat verbal de genul: "De ce Gigel poate si tu nu?". Poate pentru ca: 1) E posibil ca Gigel sa fie supradotat; 2) Are tot ce ii trebuie, de la plapuma cu Spiderman, pana la masinutze cu telecomanda fara fir, eu am un kkt de colectie Turbo; 3) Mama lui Gigel ma da pe mine exemplu, cand vine vorba de scoala.

Ajuns la faculta se schimba registrul, odata cu aparitia primelor restante: "Nu ti-am creat noi toate conditiile, n-ai avut tu tot ce iti trebuie?". NU, am avut un kkt de colectie Turbo!!!

Tot legata de studentie e si trancaneala: "Bati toate crasmele". Normal ca le bat, e printre metodele de a intalni persoane de sex opus cu care sa ma imperechez si sa aduc pe lume plozi carora nu le voi turna ieftinituri verbale de-ale tale.

Mai e una: "Ce-s cu hainele astea pe tine? N-am vazut pe nimeni pe strada imbracat asa". Daca ma compari cu orice om pe care il vezi tu pe strada, s-ar putea sa imi doresc sa imi schimb numele.

Mai ziceti daca va mai vin...

De ce....

Zicu

7 comentarii:

  1. Hai ca iti mai zic eu cateva comune:

    "Eu m-am sacrificat si m-am chinuit toata viata, sa iti fie tie bine." -> Pizda matii dupa ce m-ai mai facut atunci daca stiai ca iti mananci fericirea odata cu aparitia mea? E vina mea ca nu te-ai gandit si la dezavantaje cand m-ai facut?

    "Dupa tot ce am facut pentru tine, nu poti da un telefon / vi acasa, sa vezi ce mai fac?" -> Tu ii suni pe ai tai vreodata? Te duci pe la ei? (respectiv bunicii) Daca tu nu faci asta cu parintii tai, eu ca progenitura a ta crezi ca am altceva scris in codul genetic?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ohoooooo preferata mea este " mi-ai mancat 10 ani din viata", maica-mea este tata lor la expresii dintr-astea...ia, ia "sa-ti dea dumnezeu un copil ca tine ca sa vezi cum e"...ce amenintare!!! Parca as fi dracu pe pamant, iti dai seama daca ar sti toate cele pe care le-am facut (bagam exorcizari pe la manastirea sambata de-mi iesea dracu pe nas). Si mai estem, last but not least, celebra "cate nopti am, pierdut ca sa te fac mare"...da' sa ti-o tragi n-ai fi pierdut mai multe?...
    Trist, daca ajung asa impuscati-ma!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunatiile copilariei mele:
    - esti exact ca taica-tau, de fiecare data cand nu eram perfectiunea intruchipata, ca mama;
    - pentru tine am stat cu taica-tu, izvor din care am inteles in timp ca trebe sa feti un plod ca sa ai o casnicie "trainica", pentru ca asumarea responsabilitatii unui divort este net mai grea cand exista un borac si ne putem ascunde lasitatea in spatele lui;
    - o sa ajungi sa lucrezi pe vidanja daca nu-ti vezi de scoala; adevarul e ca fac exact ce am invatat in facultate;
    - o sa vezi tu cand o sa ai copilul tau, abia astept sa vad, ca sa fiu sincera, pana acum nu a murit nimeni din meseria de parinte, asa ca exista inca sperante.

    La zidul unde o sa o impuscati pe Ane ma aliniez si eu de-mi va bate lantul asa...

    RăspundețiȘtergere
  4. Uais ce mi-a crescut tensiunea...stricati diminetile la oameni...nu am nici xanaxul la mine...
    " Roxi poate, tu de ce nu poti?", "Da, bine ca ai luat 10 la educatie fizica, aia nici macar nu e materie" in conditiile in care alergam de-mi sareau mucii.
    "Nu-ti cer sa faci nimic decat sa inveti"...urma apoi: sa duci gunoiul, sa stergi praful(ramanea tot timpul pe televizor), sa faci ordine in camera, sa calci rufele "usoare"(fara camasile lu' sefu/tata) sa cumperi paine, sa iti faci o tona de lectii si daca aveai si frati mai mici sa stai ca bou pe banca in fata blocului, cat prietenii tai se jucau in alta parte, ca sa rame fratiorul/surioara :) tot noroiu de pe alee. In final, tot nu era suficient ca poate uitai sa perii franjurii de la covorul persan.
    "Cand te mariti, iti dau inelul asta ca e mostenire de familie"...ma kk pe el!
    Cea mai tare "casa asta pentru tine am facut-o"...si pentru gainile pe carele cresti? am 2 nopti in 5 ani de dormit acolo...
    Daca nu mai raspund...inseamna ca m-am aruncat "uneorii imi vine sa-mi iau campii"...

    RăspundețiȘtergere
  5. Aaa, v-am zis ce curva ordinara eram la 18 ani ca aveam prieten?
    Apoi, facultatea se face ca zice lumea ca e rusine sa n-ai studii superioare, maica :))

    Acuma ma distrez, in fond maturitatea inseamna si acceptarea parintilor asa cum sunt ei. Mai greu e ca ei sa ne accepte asa cum suntem noi...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Mada. Argumentul maturitatii nu prea sta in picioare de vreme ce se presupune ca parintii nostri sunt niste oameni maturi. Ori din moment ce lanseaza astfel de teorii si le este greu sa isi accepte progenitura asa cum e, ma tem ca maturitatea e invers proportionala cu trecerea anilor...

    RăspundețiȘtergere
  7. Fiecare generatie surclaseaza pe cea a parintilor, asta este legea firii. Valori diferite, aspiratii superioare, oportunitati diferite, totul ne face sa fim privilegiati fata de parinti si cu siguranta inferiori din aceleasi puncte de vedere celor ce vor veni dupa noi.

    Viata mea nu era diferita daca nu asezam perfect mileul pe TV sau, vorba Anei, daca ramaneau franjurii nepieptanati (exista un piepten special pentru asta, by the way), daca vasele ramaneau la scurs si nu erau puse imediat la loc, daca era bun un 8 la mate in loc de 10-le pe care am fost mereu incapabila sa-l iau...

    Dar casa mea este plina de prieteni buni, cu suflet, chiar daca nu toti au fost premianti, oameni pentru care contez si eu ca OM, nu notele din liceu sau praful de pe biblioteca sau starea civila a mamei...

    Of, cate ar avea ei de invatat, si poate nu e tarziu...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.