... suntem etichetati dupa "cei sapte ani de acasa"? Daca ma scobesc in nas in public nu inseamna ca sunt un esuat care nu a stat destul dupa curu' mamei. E posibil ca azi sa imi etalez mucii langa tine si maine sa descopar un leac pentru SIDA... parca sunt mai atragatori mucii mei, nu? Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau acum sa ma dau un rebel si sa rastorn regulile sociale, reinventand bunele maniere. Numai ca mi se pare ca acesti 7 ani in Tibet sunt un fel de de scuza pentru unii care doresc sa isi evidentieze moralitatea, aruncand cu rahat in altii. Sa zicem ca unu' iese cu o domnisoara in oras pentru simplul motiv de a vedea, mai tarziu, cum arata domnisoara pe dinauntru. Se hotaraste sa o duca la un restaurant scump, pentru a oferi o companie selecta chiftelei din stomacul pitipoancei. In acest context, baiatul nostru NU o ajuta cu haina cand se pune la masa, NU ii trage scaunul sa se aseze, NU ii taorna vin, NU nimic. Ba mai mult, se scobeste ca un gibon intre dinti, ragaie ca un porcoi de guineea si, la terminarea mesei, trage si o flatulatie de "sa-ti fie de bine". E clar, omul asta nu e acolo pentru a-si etala buna crestere, singurul lui motiv fiind sa duca ratonul la veverita. Si il va duce, fiti siguri de asta. Poate sa cada in dizgratia co-restaurantilor, ce vor rosti cu mandrie: "Ce necioplit, n-are cei sapte ani de acasa!"? Sigur ca poate!
Le-as raspunde: "Bine ca ai tu cele 9 luni de fat si ai aparut pe lume sa imi consumi mie oxigenul. AVORTONULE!!!"
De ce...
Zicu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
TEST
RăspundețiȘtergerese pot face comentarii, pt. ca am inteles ca lumea intampina dificultati in a le posta.
trebuie insa sa selectati profilul de la: Comentati ca:
da asta nu cred ca e o problema prea mare, nici nu stim de ce am amintit-o :)
Echipa TVDC